Si a trecut aproape o luna de la reintoarcerea mea, dar nici acum nu sunt destul de constienta de faptul ca eu, da eu...dupa 15 ore de zbor am aterizat in Singapore, urmand sa ma imbarc pe un vapor spre Australia. Pe langa locurile minunate, care la modul cel mai serios m-au lasat cu gura cascata, am avut parte de o "croaziera" despre care acum 5 ani nici nu visam. Chiar daca raul de mare nu a fost o problema in cazul meu, cateodata nevoia de a vedea o farama de pamant era uriasa. Ca in filmele cu naufragiati asteptam sa ajungem in port. Am si ajuns cu bine, nu era pericol de asa ceva, dar nemaifiind intr-o asemenea circumstanta imi treceau tot feluri de ganduri prin minte. Au trecut foarte repede trei saptamani, iar drumul spre casa nu mai era atat de atragator. Australieni sunt niste oameni senini, fericiti, multumiti, aroganti (adica increzatori in propriile puteri), se observa pe fetele lor cum viata nu se invarte in jurul banilor, pentru ei nu e o realizare sa ai un job bine platit...e ceva normal, ei nu aspira la o viata ca in filme, ei chiar traiesc o asemenea viata! Asadar gustul amar despre "romanica" e mai accentuat dupa o asemenea experienta, dar nu ne ramane decat sa avem incredere in propriile puteri si sa incercam sa fim mai "BUNI".
